Cămara și podul

Textul narațiunii

A treia încăpere a casei este cămara. Aici se păstrau proviziile familiei: făină, brânză, legume, fructe uscate, tot ce trebuia pentru o iarnă lungă la poalele munților. Din cămară se urca în pod.

Muzeografii ne spun că, la sărbători, țăranii obișnuiau să facă în pod afumători pentru carne și cârnați. Acoperișul are în față o mică nișă de aerisire, numită „ursoaică”, prin care ieșea fumul. Cămara era, pentru un copil flămând și poznaș, un loc al tentațiilor.

Cititorii „Amintirilor” își amintesc desigur de alte isprăvi ale lui Nică: cireșele furate din pomul mătușii Mărioara sau pupăza din tei. Pe măsură ce parcurgeți casa, observați cât de mică era de fapt. Și totuși, din această gospodărie a pornit un băiat care avea să ajungă diacon, învățător, prieten apropiat al lui Mihai Eminescu și unul dintre cei mai mari povestitori ai literaturii române.