Casa din Humulești

Textul narațiunii

„Stau câteodată și-⁠mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în părțile noastre pe când începusem și eu, drăgăliță-Doamne, a mă ridica băiețaș la casa părinților mei, în satul Humulești.” Cu aceste cuvinte începe Ion Creangă „Amintiri din copilărie”, iar casa despre care vorbește este chiar aceasta. A fost ridicată în jurul anului 1830 de bunicul său, Petrea Ciubotariul, și dată ca dar de nuntă, în 1835, fiului Ștefan, când acesta s-⁠a căsătorit cu Smaranda din Pipirig.

Priviți pereții: sunt din bârne de brad îmbinate la colțuri „în coadă de rândunică”, apoi lipiți cu lut amestecat cu paie și văruiți. Acoperișul, în patru ape, este din draniță prinsă cu cuie de lemn de tisă și coboară departe de pereți, ca o căciulă care îi apără de ploaie. Ferestrele sunt mici, iar casa are spatele spre nord, ca să țină căldura iarna și răcoarea vara.

Înainte de a intra, faceți un pas pe prispă, unde se odihneau odinioară cei ai casei.