# Muzeul Memorial „Ion Creangă” Humulești

> Casa din Humulești în care a copilărit Ion Creangă, ridicată în jurul anului 1830 de bunicul său, Petrea Ciubotariul. Muzeu din 1951, restaurat în 2024, cu interiorul unei gospodării țărănești din secolul al XIX-lea.

- Strada Ion Creangă nr. 8, Humulești, Târgu-Neamț
- GPS: 47.19767, 26.354823
- Contact: 0333 130 215, secretariat@cmnn.ro
- https://cmnn.ro/muzeu/muzeul-memorial-ion-creanga/
- Face parte din: Complexul Muzeal Național Neamț (https://neamt.rdcopilot.com/)

## Program

Marți – duminică: 10:00–18:00 (aprilie – septembrie), 9:00–17:00 (octombrie – martie). Luni închis.

**Aprilie – septembrie: 04-01 – 09-30**
- Luni: închis
- Marți: 10:00–18:00
- Miercuri: 10:00–18:00
- Joi: 10:00–18:00
- Vineri: 10:00–18:00
- Sâmbătă: 10:00–18:00
- Duminică: 10:00–18:00

**Octombrie – martie: 10-01 – 03-31**
- Luni: închis
- Marți: 09:00–17:00
- Miercuri: 09:00–17:00
- Joi: 09:00–17:00
- Vineri: 09:00–17:00
- Sâmbătă: 09:00–17:00
- Duminică: 09:00–17:00

## Tarife

- Adult: 20 lei
- Student / grup adulți: 10 lei
- Preșcolar / elev: 5 lei
- Taxă fotografiere: 20 lei
- Taxă filmare: 25 lei

## Accesibilitate

Curtea este accesibilă; interiorul casei are praguri înalte.

## Vizită

- [Muzeul Memorial „Ion Creangă” Humulești](https://museu-ion-creanga.neamt.rdcopilot.com/index.md)
- [Bilete online](https://museu-ion-creanga.neamt.rdcopilot.com/bilete.md)
- [Ghid audio](https://museu-ion-creanga.neamt.rdcopilot.com/ghid.md): 12 opriri
- [Hartă interioară](https://museu-ion-creanga.neamt.rdcopilot.com/harta-interioara.md)
- [English version](https://museu-ion-creanga.neamt.rdcopilot.com/llms-full.txt?lang=en)

## Ghid audio

### 0. Bun venit

- Audio: 0:12

https://museu-ion-creanga.neamt.rdcopilot.com/ghid/ion-creanga-bun-venit

### 1. Casa din Humulești

- Unde: Prispa și exteriorul casei
- Perioada: c. 1830 (LMI: 1833)
- Material: Bârne de brad, lut cu paie, var; acoperiș de draniță
- Audio: 1:06

https://museu-ion-creanga.neamt.rdcopilot.com/ghid/ion-creanga-casa-din-humulesti

„Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în părțile noastre pe când începusem și eu, drăgăliță-Doamne, a mă ridica băiețaș la casa părinților mei, în satul Humulești.” Cu aceste cuvinte începe Ion Creangă „Amintiri din copilărie”, iar casa despre care vorbește este chiar aceasta. A fost ridicată în jurul anului 1830 de bunicul său, Petrea Ciubotariul, și dată ca dar de nuntă, în 1835, fiului Ștefan, când acesta s-a căsătorit cu Smaranda din Pipirig. Priviți pereții: sunt din bârne de brad îmbinate la colțuri „în coadă de rândunică”, apoi lipiți cu lut amestecat cu paie și văruiți. Acoperișul, în patru ape, este din draniță prinsă cu cuie de lemn de tisă și coboară departe de pereți, ca o căciulă care îi apără de ploaie. Ferestrele sunt mici, iar casa are spatele spre nord, ca să țină căldura iarna și răcoarea vara. Înainte de a intra, faceți un pas pe prispă, unde se odihneau odinioară cei ai casei.

### 2. Placa memorială de la centenar

- Unde: Prispa și exteriorul casei
- Perioada: 1937
- Material: Marmură
- Audio: 1:09

https://museu-ion-creanga.neamt.rdcopilot.com/ghid/ion-creanga-placa-memoriala-de-la-centenar

Pe peretele de răsărit al casei vedeți o placă de marmură. Ea a fost pusă aici în 1937, când se împlineau o sută de ani de la nașterea lui Ion Creangă, la inițiativa istoricului Nicolae Iorga. Pe ea scrie: „Aici s-a născut și a petrecut anii copilăriei Ion Creangă, 1837–1889”. Pe atunci casa nu era încă muzeu. În ea locuiau urmașii familiei, iar oamenii de cultură veneau deja în pelerinaj la Humulești. În 1944, Sofia Grigoriu, nepoata scriitorului, a donat casa Asociației Generale a Învățătorilor din România, „cu scopul de a ocroti pentru viitor casa în care s-a născut și copilărit moșul meu drept, Ion Creangă”. Gestul nu era întâmplător: înainte de a deveni scriitor, Creangă a fost diacon și, mai ales, învățător la Iași, autor de abecedare. Până în 1951 casa a fost un muzeu neoficial, iar vizitatorii contribuiau după posibilități la întreținerea ei. În 1951 a fost deschis oficial Muzeul Memorial „Ion Creangă”.

### 3. Tinda

- Unde: Tinda
- Perioada: sec. XIX
- Material: Podea de lut lipit, țoale de lână
- Audio: 0:49

https://museu-ion-creanga.neamt.rdcopilot.com/ghid/ion-creanga-tinda

Ați intrat în tindă, încăperea de la intrare, pe care am putea-o numi strămoșul holului de astăzi. Casa are doar trei încăperi: această tindă, camera de locuit și o cămară. Doar una dintre ele era cu adevărat pentru locuit, deși aici au crescut opt copii alături de părinți. Priviți în jos: podeaua nu era din scânduri, ci din lut lipit, acoperit cu țoale de lână lucrate în casă de mamă și de surori. Ușa este joasă, iar ferestrele mici: pe vremuri, în locul geamului se punea o piele subțire de bășică de porc, prin care lumina abia trecea. Iarna, tinda ținea frigul departe de odaia în care dormea toată familia. De aici, în „Amintiri”, micul Nică pleca la școală, la scăldat sau, uneori, fugea de-acasă. Continuați spre camera de locuit, inima casei.

### 4. Soba cu horn, prichiciul și cuptiorul

- Unde: Camera de locuit (odaia mare)
- Perioada: sec. XIX
- Material: Lut, cărămidă, var
- Audio: 0:59

https://museu-ion-creanga.neamt.rdcopilot.com/ghid/ion-creanga-soba-cu-horn-prichiciul-si-cuptiorul

Ascultați cum își amintea Creangă acest colț al casei: „Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o sfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” Priviți soba din stânga: ea încălzea casa, pe ea se gătea, iar pe cuptior dormeau copiii în nopțile geroase. Pe vatră, oalele de lut stau la locul lor, parcă așteptând să fie folosite. Cuvântul „humuit” vine de la humă, lutul alb care se găsește din belșug în zonă și de la care, se pare, și-a luat numele chiar satul Humulești.

### 5. Patul, leagănul și culmea cu straie de sărbătoare

- Unde: Camera de locuit (odaia mare)
- Perioada: sec. XIX
- Material: Lemn, țesături de lână și bumbac
- Audio: 0:58

https://museu-ion-creanga.neamt.rdcopilot.com/ghid/ion-creanga-patul-leaganul-si-culmea-cu-straie

Tot în partea stângă a camerei vedeți patul din scânduri și leagănul. Muzeografii ne atrag atenția că leagănul era o piesă absolut necesară: familia lui Ștefan a Petrei și a Smarandei avea opt copii, așa că aproape mereu era în casă un prunc „de țâță”. Ion, pe care toți îl strigau Nică, era cel mai mare dintre băieți. Ridicați privirea spre culme, bara de lemn de deasupra patului. Acolo stăteau agățate straiele de sărbătoare, portul popular al Neamțului, cu care oamenii se mândreau la horă, duminica și la sărbători. Aceleași țesături ajungeau și în lăzile de zestre ale fetelor de măritat, alături de perne, pături și țoale. Toate erau lucrate în casă, la război, de mamă și de fiice. Într-o singură odaie se dormea, se gătea, se lucra și se primeau musafiri. Pentru noi pare înghesuit, dar pentru copilul Creangă aceasta era lumea întreagă.

### 6. Lavița și șezătorile de iarnă

- Unde: Camera de locuit (odaia mare)
- Perioada: sec. XIX
- Material: Lemn, scoarțe țesute
- Audio: 1:04

https://museu-ion-creanga.neamt.rdcopilot.com/ghid/ion-creanga-lavita-si-sezatorile-de-iarna

De-a lungul pereților de răsărit și de miazăzi vedeți o bancă lungă de lemn, acoperită cu scoarțe. Se numește laviță. În serile lungi de iarnă, aici se adunau vecinii și rudele la șezătoare: femeile torceau, bărbații meștereau câte ceva și toți spuneau povești. Copil fiind, Ion stătea deoparte și asculta cu atenție proverbe, zicători, ghicitori și, mai ales, povești, pe care avea să le transforme mai târziu în „Capra cu trei iezi”, „Punguța cu doi bani” sau „Harap-Alb”. Avea o memorie fenomenală. Un contemporan, N. A. Bogdan, își amintea că Creangă „știa mii și mii de versuri populare, care de care mai frumoase și mai hazlii”. Lavița este deci, într-un fel, prima școală de literatură a lui Creangă. Stilul lui, plin de vorbe din popor, de umor și de ritm, s-a născut din ascultarea acestor seri. Închideți ochii o clipă și imaginați-vă camera plină, focul în sobă și un bătrân care începe: „Amu cică era odată...”

### 7. Ceaslovul lui Nică

- Unde: Camera de locuit (odaia mare)
- Perioada: sec. XIX
- Material: Carte bisericească tipărită
- Audio: 1:01

https://museu-ion-creanga.neamt.rdcopilot.com/ghid/ion-creanga-ceaslovul-lui-nica

În mijlocul camerei sunt două măsuțe. Cea joasă, cu patru scăunele mici, era masa la care mânca familia. Pe cea înaltă stă, la loc de cinste, ceaslovul, cartea de rugăciuni după care Ion Creangă a învățat să citească la școala din Humulești. Cum dai cu ochii de el, îți vine în minte una dintre cele mai hazlii scene din „Amintiri”: „În lipsa părintelui și a dascălului, întram în țintirim, țineam ceaslovul deschis și, cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele, și când clămpăneam ceaslovul, câte zece-douăzeci de suflete prăpădeam deodată – potop era pe capul muștelor!” Părintele nu a fost deloc încântat când a văzut ceasloavele pătate și i-a „mângâiat” pe școlari cu Sfântul Nicolai, cum numeau copiii biciușca de pe masă. Creangă a devenit mai târziu el însuși învățător și autor de manuale. Poate că umorul cu care își amintea de școală l-a făcut un dascăl mai blând.

### 8. Colțul icoanelor: Sfântul Nicolae, ștergarele și sânzienele

- Unde: Camera de locuit (odaia mare)
- Perioada: sec. XIX
- Material: Icoane pictate pe lemn, ștergare țesute, plante uscate
- Audio: 1:07

https://museu-ion-creanga.neamt.rdcopilot.com/ghid/ion-creanga-coltul-icoanelor-sfantul-nicolae-stergarele-si-sanzienele

Priviți acum în colțul din dreapta, spre răsărit. Aici sunt agățate icoanele familiei, vechi, pictate pe lemn. Una dintre ele îl înfățișează pe Sfântul Ierarh Nicolae, ocrotitorul satului Humulești. Deasupra icoanelor și a ferestrelor atârnă ștergare, prosoape lungi țesute și cusute în casă, semn că gustul pentru frumos exista în orice gospodărie, oricât de modestă. Ridicați ochii spre grindă. Aici se agățau flori: sânziene, mentă, crizanteme și busuioc. Ele împrospătau aerul, unele se foloseau pentru ceaiuri, dar sânzienele aveau și un alt rol. Potrivit unor credințe foarte vechi, în jurul caselor umblau duhuri rele, sufletele celor care muriseră fără lumânare sau fără preot. De aceea, oamenii puneau sânziene și usturoi la grindă, ca să păzească locuința. În lumea lui Creangă, credința creștină și obiceiurile străvechi trăiau împreună, iar poveștile lui sunt pline de draci, sfinți și minuni.

### 9. Lada de zestre și uneltele de tors și țesut

- Unde: Camera de locuit (odaia mare)
- Perioada: sec. XIX
- Material: Lemn, lână, cânepă
- Audio: 1:05

https://museu-ion-creanga.neamt.rdcopilot.com/ghid/ion-creanga-lada-de-zestre-si-uneltele-de-tors

În această cameră se păstrează câteva obiecte originale, rămase de la părinții lui Ion Creangă: lada de zestre, o ladă pentru lucruri, vârtelnița, sfeșnicul, opaițul, pieptenii și lavița. Lada de zestre era un obiect important: în ea își aducea mireasa, la căsătorie, țesăturile lucrate de-a lungul anilor. Smaranda, mama scriitorului, venea din Pipirig și a fost, după mărturia fiului ei, o femeie hotărâtă să-și vadă băiatul „popă”. Priviți apoi uneltele de tors și de țesut: furca, fusul, vârtelnița. Fiecare gospodină trebuia să le aibă. Din lâna oilor și din cânepa din grădină ieșeau haine, ștergare, țoale și scoarțe. În „Amintiri” apare adesea mama torcând sau țesând, iar Nică fuge de la treabă ori de câte ori poate. Aceste obiecte simple ne arată cât de multă muncă ascundea viața de zi cu zi a unei familii de țărani de la mijlocul secolului al XIX-lea.

### 10. Cămara și podul

- Unde: Cămara și urcarea în pod
- Perioada: sec. XIX
- Material: Lemn, lut; obiecte de gospodărie
- Audio: 1:00

https://museu-ion-creanga.neamt.rdcopilot.com/ghid/ion-creanga-camara-si-podul

A treia încăpere a casei este cămara. Aici se păstrau proviziile familiei: făină, brânză, legume, fructe uscate, tot ce trebuia pentru o iarnă lungă la poalele munților. Din cămară se urca în pod. Muzeografii ne spun că, la sărbători, țăranii obișnuiau să facă în pod afumători pentru carne și cârnați. Acoperișul are în față o mică nișă de aerisire, numită „ursoaică”, prin care ieșea fumul. Cămara era, pentru un copil flămând și poznaș, un loc al tentațiilor. Cititorii „Amintirilor” își amintesc desigur de alte isprăvi ale lui Nică: cireșele furate din pomul mătușii Mărioara sau pupăza din tei. Pe măsură ce parcurgeți casa, observați cât de mică era de fapt. Și totuși, din această gospodărie a pornit un băiat care avea să ajungă diacon, învățător, prieten apropiat al lui Mihai Eminescu și unul dintre cei mai mari povestitori ai literaturii române.

### 11. Curtea: fântâna cu cumpănă, beciul și uneltele gospodăriei

- Unde: Curtea gospodăriei
- Perioada: sec. XIX
- Material: Lemn, piatră; unelte agricole
- Audio: 0:59

https://museu-ion-creanga.neamt.rdcopilot.com/ghid/ion-creanga-curtea-fantana-cu-cumpana-beciul-si-uneltele

Ieșiți acum în curte. Fântâna cu cumpănă este una dintre imaginile cele mai caracteristice ale satului moldovenesc: o prăjină lungă, sprijinită pe un stâlp, cu o greutate la un capăt și găleata la celălalt, permitea scoaterea apei aproape fără efort. Mai încolo vedeți beciul, unde se păstrau la răcoare murăturile, vinul și legumele. În spatele casei, sub un acoperiș de lemn, sunt expuse obiecte de gospodărie și unelte agricole cu mare valoare etnografică, precum și o căruță. Într-o asemenea gospodărie, fiecare membru al familiei, mare sau mic, avea treburile lui. Nică era trimis adesea la muncă, dar prefera scăldatul în râul Ozana, pe care îl numea „frumos curgătoare și limpede ca cristalul”. Curtea vă ajută să înțelegeți că „Amintiri din copilărie” nu este doar o carte despre un copil, ci și un portret al unei întregi lumi rurale.

### 12. Bustul lui Ion Creangă și spațiul expozițional

- Unde: Spațiul expozițional și bustul scriitorului
- Perioada: Ion Creangă: 1837–1889; amenajare 2024
- Material: Bust; panouri foto-documentare, touchscreen, reproduceri
- Audio: 1:13

https://museu-ion-creanga.neamt.rdcopilot.com/ghid/ion-creanga-bustul-lui-ion-creanga-si-spatiul-expozitional

Încheiem vizita lângă bustul lui Ion Creangă. Băiatul din Humulești a plecat de acasă la școlile din Târgu Neamț, Fălticeni și Iași, a devenit diacon, apoi învățător, și a scris manuale pentru copii. La Iași l-a cunoscut pe Mihai Eminescu, care i-a devenit cel mai bun prieten și l-a adus la societatea Junimea. Acolo, la peste 40 de ani, Creangă a început să-și citească poveștile și amintirile. „Amintiri din copilărie” a apărut în revista „Convorbiri literare”, începând din 1881. Scriitorul a murit la Iași, la 31 decembrie 1889, în același an cu prietenul său Eminescu. În spațiul expozițional amenajat la redeschiderea muzeului, în iunie 2024, găsiți panouri cu fotografii și documente, reproduceri și un ecran interactiv. Vă invităm să reveniți la Humulești în fiecare an, la „Zilele Ion Creangă”, și să recitiți „Amintirile”. Acum, după ce ați văzut casa, fiecare pagină va avea pentru dumneavoastră un loc, un miros și o lumină.