Patul, leagănul și culmea cu straie de sărbătoare

Textul narațiunii

Tot în partea stângă a camerei vedeți patul din scânduri și leagănul. Muzeografii ne atrag atenția că leagănul era o piesă absolut necesară: familia lui Ștefan a Petrei și a Smarandei avea opt copii, așa că aproape mereu era în casă un prunc „de țâță”. Ion, pe care toți îl strigau Nică, era cel mai mare dintre băieți.

Ridicați privirea spre culme, bara de lemn de deasupra patului. Acolo stăteau agățate straiele de sărbătoare, portul popular al Neamțului, cu care oamenii se mândreau la horă, duminica și la sărbători. Aceleași țesături ajungeau și în lăzile de zestre ale fetelor de măritat, alături de perne, pături și țoale.

Toate erau lucrate în casă, la război, de mamă și de fiice. Într-⁠o singură odaie se dormea, se gătea, se lucra și se primeau musafiri. Pentru noi pare înghesuit, dar pentru copilul Creangă aceasta era lumea întreagă.